Pentru că blog.com ne-a făcut perii albi, am decis să ne mutăm!

Noul blog TITANYA

Toti cei care doresc sa continue colaborarea cu blogul nostru, sau cu alte cuvinte “link exchange-ul”, sunt rugati sa trimita un mesaj de confirmare pe noua adresa

Mutumim!

Daninho & Adriano

Dupa cum bine se poate observa in titlul de mai sus “episodul II”, este mai mult ca sigur ca eroul nostru, amatorul cu vis de marire, nu va avea nevoie de foarte multe incercari in tentativa lui de a calari un “bolid” australian. Spun asta intrucat nu am fost niciodata expert la literele romane. De exemplu, habar nu am cum se scrie “episodul 46″ in romane. Oricum, stiu sa “count” pan’ la 10. Deci,v-ati prins, nu-i asa? “Jurnalul” va avea maxim 10 episoade si minim 3. Inainte de a accede episodul II, as vrea sa prezint si concursul zilei: “Raspunde corect la urmatoarea intrebare: In ce episod se va produce transformarea eroului nostru din sofer de pegas in sofer de masina? si poti castiga 2 sau 3 bilete (in functie de criza) la meciul de deschidere al Campionatului Mondial din Australia 20??” Voi reveni cu amanunte in episoadele viitoare (sau episodul viitor, pentru a nu lasa loc de interpretari). Dar, gata cu momentele promo. Haideti sa vedem ce a mai facut eroul nostru, acest “hoinar” australian.
Dupa ce in primul episod am asistat la incercarea tanarului de a calari acea naravasa masina cu acel misterios „batator de mamaliga” in centru si avand nu mai putin de 3 pedale, in loc de 2 cum ar fi logic (in viziunea pre-soferului), in cele ce urmeaza vom asista la o lovitura de teatru. Este vorba despre schimbarea radicala a situatiei, si anume eliminarea batatorului si a uneia dintre cele 3 pedale buclucase. De fapt batatorul a fost inlocuit cu unul mult mai stabil si mai „neutilizabil”, in timp ce pedala a fost intradevar scoasa din functiune. Daca ar fi sa descriu mai pe scurt ceea ce s-a petrecut as necesita doua cuvinte: „masina automata”. Da, „banditul” s-a hotarat sa-si usureze viata, si a optat pentru o masina avand cutia automata. „Ce mai atatea viteze si pedale si decese ale motorului, nu pot sa fiu eu mai smecher si sa imi usurez viata, pac-pac”, isi zicea in gand haiducul.
    Astfel, tanarul nostru „o facea legal”, vorba hip-hoper-ului, fara complicatii. Si uite asa ziua cea mare sosise, ma rog, a DOUA mare zi. Tanarul se afla din nou in fata oficiului de transporturi, gata se dea piept cu soarta, cu destinul, cu vitejia, cu onoarea si, asa cum era normal, cu examinatorul. Era o zi superba de (daca nu ma insel) toamna, undeva in jurul orelor 15-16. „A fost doar un accident, o lipsa de concentrare”, isi spunea tanarul, fara nicio legatura cu realitatea, despre primul esec. Sub aceste auspicii incepea si testul nr. 2. De aceasta data tanarul nu mai avea nicio scuza, cel putin nu din punct de vedere tehnic, masina avand un schimbator automat si, „in mod” logic, doar doua pedale. Asadar, „when you’re ready we can start the test” a zis examinatorul, si examenul a inceput. Inainte de a-l prezenta, vreau sa spun cateva cuvinte despre IL Examinatore. Era un barbat de vreo 40-45 de ani, tacut, cu o fata placuta (atentie! față, nu fată), nu prea mare amator de McDonalds (adica nu gras) despre care se spunea ca e cel mai „intelegator” examinator din zona, cu alte cuvinte trebuie sa faci ceva de-a dreptul tampit pentru a pica testul. Sa fie oare tanarul nostru „maestru” capabil de o astfel de tampenie astfel incat sa „kiss goodbye” his licence? Haideti sa vedem. Asadar, testul a inceput, iar problemele tehnice din trecut trebuiau sa reprezinte o trista amintire, si asa a si fost. Primele 15 minute au fost fabuloase, tanarul conducea, pastrand proportiile, precum Schumacher in zilele cand n-avea adversar in Formula 1. Calm, concentrat, lipsit de orice griji, parea ca avem in fata ochilor un veteran intr-ale condusului. Cat despre examinator, cu exceptia catorva notite, probabil legate de prelungirea semanlizarii sau uitatul peste umar, care nu reprezentau abateri grave, nu-si notase prea mult in foaia de examen. Dar, pentru ca intotdeauna apare acest blestemat cuvant „dar”, tanarul si-a scos firma din buzunar si si-a dat cu ea in cap. Da…a COMIS-O! Stiti voi, tampenia de mai sus. Astfel, cand mai erau cateva viraje inainte de „finish”, tanarul nostru a facut ceva inexplicabil ceva ce nu se face nici macar in afara examenului, si anume a luat-o pe contra-sens. Intr-o prima faza te gandesti, „da frate, din reflex, in Romania circulandu-se pe dreapta, a luat-o si el pe aceasta parte”, insa NU, el nu a condus NICIODATA in Romania, si chiar daca ar fi facut-o, nu e posibil sa faci o asemenea greseala.
Chiar daca urasc sa zic fraza asta, trebuie sa o repet: si uite asa, ceea ce se anunta un vis, avea sa se transforme, din nou, intr-un cosmar. N-a mai fost batatorul, nici macar pedalele, ci capul, ceea ce l-a impiedicat pe „eroul” nostru sa isi adjudece mult ravnitulul permis. Chiar daca tanarul nostru pare ca nu renunta la lupta, tensiunea din „teren” devine din ce in ce mai apasatoare si un nou test se intrezareste la orizont…
Va urma…cu siguranta!

Ei bine, la aceasta intrebare nu va pot rapunde, cel putin nu inca, insa nu cred ca mai este cale lunga pana la aflarea raspunsului. Spun asta deoarece, la cate evenimente bizare se petrec in lume in ultima perioada, imposibilul devine posibil, impalpabilu palpabil si tot asa. Cred ca ati auzit cu totii de cazul aluia din Japonia care s-a insurat cu un Play Station sau XBox, sau un joc virtual, in orice caz, a fost ceva ciudat. Acum avem de a face cu un alt caz, cel putin la fel de, nici nu stiu cum sa-l numesc, probabil demn de filmele SF, in care un tanar si-a unit destinele cu “una”. Pana aici nimic ciudat, nimic gay, niciun Tiziano prin imprejurimi. Ceea ce uimeste este insa faptul ca “ea” nu e o “ea” cu doua picioare. Probabil acum imi veti spune ca sunt si dinastea cu doua picioare care pe alocuri se transforma in “dintr-alea cu patru”, ceea ce e cat se poate de adevarat, insa tema acestui articol nu este cautarea punctului G. Revenind la aceasta tipa, avem de a face nici mai mult  nici mai putin decat cu o gingasa, frumoasa, blanda, dar totusi catea, numita Honey. Asadar, tipul, care cica ar locui in Australia in orasul Toowoomba (la 100 km de mine..bleah!), s-a casatorit cu labradorul lui, o frumoasa catea pe nume Honey. <<Guiso a avut ideea de a se căsători cu câinele său în timp ce se plimba printr-un parc şi a văzut un cuplu fericit. “I-am spus am putea fi şi noi ca ei”, a declarat Guiso. “Ea nu a spus nimic, aşa că am interpretat asta ca un răspuns afirmativ”. Guiso se consideră o persoană religioasă şi susţine că se simţea vinovat pentru că trăia “în concubinaj” cu Honey. Chiar şi aşa, şi-a asigurat el oaspeţii, “nu este vorba de nimic sexual, este dragoste pură”. Şi da, plănuiesc chiar şi o lună de miere.>> (sursa. antena3.ro)
Vazand aceste declaratii ale tanarului nu pot decat sa fiu fericit. Spun asta intrucat abia acum realizez faptul ca pestele meu din acvariu nu este bolnav. Eu credeam ca nu imi raspunde din aceasta cauza, insa uite dovada in cazul anterior. Abia acum realizez ce doreste pestele. E timpul sa inchei aici, intrucat am o declaratie de facut…

      Aproape orice pas pe care ne hotaram sa-l facem in aceasta viata presupune la randul lui si o serie de sacrificii, unele mai mari, altele, in mod logic, mai mici. De sacrificiu poate fi vorba si in cazul tanarului din povestea urmatoare, care, ca tot omul botezat, s-a decis sa-si updateze un pic viata, pentru a intra si el in rand cu lumea. Avand ca tel suprem accederea in randul celor ce stau pe 4 roti, tanarul nostru a inceput, odata cu primul examen, si sacrificiile. Si-a sacrificat in primul rand nervii, nu ca ar fi avut prea multi, insa hai sa zicem ca a fost asa, apoi timpul, un factor esential intr-o lume aflata in continua miscare, apoi scoala, ma rog, un pretext, intrucat el oricum nu prea era “in love” cu studiile in limba engleza, apoi viata amoroasa….hmmm, nu radeti ca cine stie cu ce “Casanova” aveti de a face. Cam atat cu sacrificiile, intrucat, nefiind supus niciunei obligatii de orice fel, tanarul nostru a incercat sa se concentrez cat de cat pe “mainile puse pe ora 10 si ora 15″. Din motive care ma depasesc, nu-i voi dezvalui identitatea, sau cel putin nu in acest episod, intrucat vreau sa precizez faptul ca “Jurnalul unui sofer amator” se va intinde pe mai multe episoade, sau cu alte cuvinte, pana in ziua cea mare. Iata cum a decurs primul episod:
        Obisnuit mai mult cu hamul carutei si cu pedalele pegasului, (ruginit si ala de atata stat in ploaie), tanarul nostru se decide sa faca pasul cel mare. Nu, nu ma refer la nunta, adica sinucidere, ci la, cum ar zice haustralianu bazat, “driving licence”. Si uite asa, ortacul nostru se prezinta la oficiul de transporturi pentru a sustine examenul practic de condus. Sa nu cumva sa credeti ca “banditul” nu a luat si ore de condus intre timp. A luat, si inca destule, doar ca nu mai are niciun rost sa le prezint aici, intrucat ar trebui sa scriu un roman, sau cel putin o nuvela, iar eu prefer basmul. E mai scurt si mai incitant. Intrand direct in paine, cum s-ar zice prin Rumania, il avem in fata pe tanar, in prima zi de examen. Suna ciudat asta cu “prima zi de examen”, insa trebuie folosita, avand in vedere “sesiunea” pe care “tanarul” a utilizat-o pana la …dar veti afla mai tarziu.
Asadar, ziua cea mare pentru “romanasul” nostru sosise, iar in mintea lui aceasta era deja trecuta in palmares ca drept un prim succes pe taram australian. Nimic si nimeni nu-i mai stateau in cale, totul fiind pregatit pentru marele obiectiv: carnetul de conducere. Din pacate pentru eroul nostru, asa cum in basme apare balaurul cu doispe’ capete, asa a aparut si in masina lui de test, acel bat cu 5 viteze, supranumit de cunoscatori si „schimbator de viteze”. Cum un necaz nu vine niciodata singur, masina de examen a continuat sa scoata la suprafata fel si fel de surprize, din pacate si din ce in ce mai neplacute. Spre exemplu, intr-un mod absolut lipsit de sens, sub volanul pilotului nostru au aparut nu una, nici doua, ci, ati ghicit, 3 pedale, care mai de care mai naravase, menite sa-l incurce pe soferul in devenire aflat la timona. „Pai cum naiba”, isi zicea in minte eroul nostru, „cum adica eu, care posed doar doua picioare, sa conduc o masina cu trei pedale!?” De unde sa mai punem la socoteala si faptul ca masina era pe invers, nu precum Tiziano Ferro, ci pe invers din punct de vedere al pozitionarii volanului. Si uite asa, ceea ce se anunta un vis, avea sa se transforme intr-un cosmar, pentru juniorul nostru. Acele blestemate pedale, trei la numar, plus acel mestecator de mamaliga din centru l-au impiedicat sa acceada in randul celor cu 4 roti. El avea sa fie rasplatit cu un extrem de sincer si, totodata in acord cu realitatea, „Imi pare rau, mai ai nevoie de munca. Ne vedem data viitoare”, din partea examinatorului, care, apropo, se pare ca a fost o doamna destul de agreabila.
Aici se incheie primul episod din „Jurnalul unui sofer amator” (era sa zic schimbatorul de viteze). Pentru mai multa actiune, suspans si lucruri iesite din comun va astept cu episodul II, cand, eroul nostru va lua o decizie foarte importanta. Daca va reusi sa nu sa puna mana pe carnet, vom vedea…
Va urma!

…si-napoi la lume date. De ceva vreme m-am inscris si eu pe forumul SPTFM al emisiunii “11 metrii” regizata de Andy Stanescu si Radu Banciu, de departe cel mai tare jurnalist din presa sportiva din Romania. Ei bine, forumul dispune de cea mai insemnata sursa de citate originale din online-ul romanesc. Iata doar o parte din “vorbele de duh” pe care forumistii le uzeaza, fie pe post de motto, fie pe post de ironii adresate pacalicilor din fotbal:
1. Dupa parerea mea Bibishkov valoreaza cat o shaorma,dar cu mai multi cartofi. (Radu Banciu, despre o “petarda” de jucator transferat de Steaua acum un sezon)
2. Bai, despre ce vorbim? Am venit aicea sa vorbesc despre cine, ma, despre Deac ?? Bai, Vali … Despre ce vorbim ?? A, trebuie sa luati publicitate? Credeti ca daca ati luat meciurile alea de la arabi faceti rating, nu? Mai bine dadeati cu tate si cu buci si faceati la sigur audienta (Florin Calinescu)
3. Este bine sa lasi bautura…insa rau este sa uiti unde ai lasat-o. (un forumist anonim)
4. Ilie Dumitrescu: Si daca vedem ca nu ne iese, mergem cu emergency ball pe Kapetanos! (Citat din pseudo-antrenorul Ilie)
5. Intre Barcelona si Kazan sunt 6 ore de mers cu avionul si 150 de zile cu dromaderul. (Radu Banciu)
6. I : Ce s-a intamplat pe 24 mai 2004?
R : Jaleru si-a ucis vecinul, iar apoi a vrut sa-i manance un picior (banc sec )
7. Daca vezi pe cineva odihnindu-se, AJUTA-L
8. I don’t need sex!
The government f..ks me everyday!
9. De remarcat cantarile mobilizatoare ale galeriei aradene: o-o-o-o-o-oo, o-o-o-o-o-oo, o-o-oo-o-o, o-o-oo-o-o, o-o-o-oo!
10. Reporter: “Did you visit the Parthenon while in Greece?”Shaquille O’Neill: “I can’t really remember the names of all the clubs we went to.” At least you well represented the NBA while there, Shaq.
11. In 1980, questioned about the Great Wall, John Trewick (midfielder at West Bromwich Albion), said: ‘Impressive, isn’t it? But once you’ve seen one wall, you’ve seen them all!’
12. “Nu merita sa te sinucizi, deoarece o faci întotdeauna prea târziu.”
13. II divinizez pe fratii Becali si pe Mitica Dragomir – Dan Bursuc
14. Eu n-am superstitii, eu am tabieturi – Cristian Chivu
15. Sunt pasionat de mersul pe jos – Ilie Dobre
16. “This city has two great teams – Liverpool and Liverpool reserves.” – Bill Shankly
17. Cuvintele unui om beat reprezinta gandurile unui om lucid
18. Fotbalul, la inceput, era un joc…
19. “In 1969 m-am lasat de bautura si de femei. Au fost cele mai grele 20 de minute din viata mea!” George Best
20. “Jucatorul este nascut de mama si de tata, nu de Mircea Lucescu.” – Emerich Ienei la Informatia

“Este o ruşine, cel mai slab joc al Stelei de cînd am revenit la echipă”, este o declaratie a unui antrenor depasit de situatie, depasit de orice idee de joc, de orice barbatie si, mai ales, a unui antrenor depasit de orice legatura cu aceasta meserie. Cred ca nu mai are rost se recapitulez toate momentele in care „antrenorul Laca” a dat dovada de slabiciunile enumerate anterior.

 Acum, asemenea unui amnezic, Lacatus vine si ne spune ca meciul de la Bistrita este o rusine, ca Steaua a practicat cel mai slab joc de la venirea lui la echipa, ca a fost un accident ca nu stiu ce, ma rog, toata acea abureala pe care toti antrenorii de 2 lei o scot in evidenta in momentele grele. Ei bine, Marius uita de recentele evolutii jenante pe care echipa le-a avut sub comanda lui. Este destul sa privim meciul cu Pandurii, unul „de puscarie” cum ar zice mitica, chinul cu retrogradata Sportul din Cupa, esecul din „groapa” care i-a dat aripi unei echipe Dinamo aproapa moarta, cele 75 de minute din meciul cu Napoli sau evolutia fricoasa din Olanda contra „marelui” Utrecht. „Realizarea” lui Lacatus: 4-1 cu Sportul, 4-1 reusit si de amaratii de la Targu Mures. Astea sunt doar „succesele” din mandatul III a lui Lacatus in Ghencea. Daca mai puneam si bilantul primelor doua, as fi necesitat mult mai mult timp si spatiu.

Asadar, Marius Lacatus, simbolul Stelei CA FOTBALIST, continua sa fie un visator si sa creada in calitatiile sale ca antrenor, calitati care, din pacate pentru el si pentru club, nu exista. Daca nu se va lasa acum, risca sa ajunga in categoria antrenorilor romani expirati, precum Stoichita, Florin Marin, Ion Marin si toti ceilalti atarnatori care stau la un club mai putine saptamani decat sta o cloca pe oua.

I am glad it happened! This is life! Life is full of hapennings. It happens and it makes you feel alive. You don’t know me although I told you a lot about me. I’m not that kind of boy who you think I am. I am not the kind of boy who fights for a girl. I will never do that. If you consider your happiness is in the arms of another boy, it’s your choice. If you consider you may be happyer with him, how can I stand in front of your happiness? I could never do that to any girl, not just to you. This is me. Maybe I am a loser, metaforically speaking, because I know damn well I’m not a loser in the right meaning of the word. I will never cry for a girl. That’s not me at all. I will never complain in front of my friends. That’s not me. I don’t like to make people feel bad or to feel sorry, especially for me. I like… NO, I love to make people laugh. How could I ever change that? No way. I don’t want to. That wouldn’t be me anymore. I like to see happy people and if they aren’t, I will try to make them laugh, or at least to make them smile. Yeah, that’s me. Maybe I am a joker, but I’m not a clown, although I wouldn’t be ashamed to become one. If that makes a people happy, I would be a clown either. That would be me again. Maybe I don’t know what love is. Maybe it’s something else than I think it is, but I can’t hide my feelings. I’m not that kind. When I feel something, I say it. Maybe that’s not quite a smart move, but that’s me. I can’t pretend I’m somebody else. That’s really not me. I don’t know who are you anymore. I don’t know what to believe about you, but I still like to believe that you are not like any other girls. Let’s leave it that way. I still believe you are special and I will continue to believe that untill my eyes will close and never will open ever again. That’s me!

In premiera in Blogosfera din Romania, blogul nostru va prezinta primul articol in chineza:

老师，似阵阵风儿，撩起我心中的思绪，缕缕凉风扣人心弦。

在与你分离的那段日子里，多想背后的羽翼与你一同逝去，尚能飞舞的记忆如擦伤般难以消失，我曾只希望能够挽回你，但随着时间的浊流而去，回忆难寻，那时描绘过的梦，让我伸出了渴望的手。但它却轻轻消失在指尖，就请这样呆在我的眼前吧，请你让我听见你的声音吧。让我把这份满溢的思念传达给你——我敬爱的的老师。
我站在你的身后，默默的关注着你，这才发现你我的距离是那样遥远。虽然看上去似乎是伸手可触，但伸手之间，我明白了，一切并不像我想象的那样简单，那只是我个人的单纯想法。我们之间有着一道不可逾越的沟壑，我永远无法跨过，只能在一端呆呆地守望者另一端的你，而你却似乎毫无知觉，一切对你来说，好似轻轻拂过的春风，除了有丝凉意，什么也没有留下，一阵风拂过，你也静静地走了，随之消失在风中，消失在我的视线里，但却仍留在我的心里，仍留在我的记忆里。啊！我爱我的老师。
风本来就会瞬间即逝，但是它所给我的“凉意”却不会瞬间即逝。风中的沙尘迷糊了我的双眼，泪水不知不觉地流下，而你却若无其事，依然头也不回地走了，我模糊的双眼看不清你洒脱的身影，风沙越来越大，你意无反顾的，执意走下去，我开始为你担心，不知你能否走得出去……我哭泣，想用泪将你换回，我能吗？我寻寻觅觅，寻寻觅觅，原来答案已经很清楚。我不能，因为你不只是属于我一个人。
风儿停歇的片刻，教会了我许多东西，使我不再哭泣。我要像风儿那样洒脱，要像风儿那样自由，我不要束缚，尤其是不想被内心的煎熬和困惑所束缚，我要像风儿一样勇敢，敢于吹向沙漠，敢于卷起沙尘，然后把它重重摔落，不能被打倒，更不能认输，所以我拼命挣扎，尽管我被弄得遍体鳞伤，但我没有哭泣，没有后悔，因为我毕竟挣扎过……最终，我将静静地呆呆地等待着，忘了挣扎，也忘了呐喊，似乎一切都该结束了……
风儿走了，带走了我的思念，远行的烟囱中冒出缕缕青烟，他们保持着静默的本性，悠然地冲向天空，破碎的心还能复还吗？月儿缺了还会圆吗？天空中的云朵都聚散，花开花落总有时，就让一切随风消逝吧！
以后，也许会有一丝留恋与牵挂，但明日仍旧是艳阳天，告诉自己也对别人说，重新武装自己，以崭新的面貌去迎接下一个新的黎明。
迷茫之中悸动着的回忆，看似如此遥远，但愿不要消失，承载在这柔和的微风中的心意，一直以来我只想传送给你一个人倾听……黄昏之色，永远如此，将这无法忘怀的风景，一直映现在你我的记忆中——啊！我爱我的老师。

In cazul in care nu intelegeti, vom reveni in editiile viitoare cu rezumatul in limba romana.
Enjoy!

Am vazut zilele trecute, cred ca ieri daca nu ma insel, un articol de genul dezbatere in Gazeta Sporturilor, in care autorul, nu-i mai retin exact numele, se intreba daca nu cumva suporterii Stelei si-au schimbat echipa de suflet odata cu plecare lui Victor Piturca la Universitatea Craiova.

In aceasta situatie, problema care este adusa in prim-plan este complicata si nu prea. De ce spun asta? Ei bine, in mod logic, ca iubitor al fotbalului romanesc spre exemplu, nu poti avea decat o singura echipa de suflet sau poate doua (sau niciuna daca te numesti Radu Banciu), daca e sa consideram si “Nationala”. Urmand aceasta ipoteza simpla, am rezolva instantaneu problema legata de eventuala migrare a fanilor stelisti catre ‘Stiinta’ lui Piti, si am concluziona cu un raspuns negativ. Dar, pentru ca intotdeaua exista acest cuvant magic, lucrurile nu stau deloc in acest fel. Spun asta intrucat este evident ca “migratorii” exista sau, sa-i numim mai pe larg, “suporterii” care isi schimba favoritii in functie de directia vantului.

Intr-o nu stiu care toamna, intr-o nu stiu care seara, intr-un nu stiu care sat, pe un nu stiu care site, mititei si vai de ei, dialogau doi….no ca mi-am pierdut inspiratia, ca naiba de rima sa bag…in fine, chestia e ca dialogau. Ce dialogau ramane sa vizionati in cele ce urmeaza:
adriano: care-i smenu

daninho.dj: ce smen?

daninho.dj: nu este

daninho.dj: mi som de crap

adriano: oio

daninho.dj: azi am scrs 4 articole

adriano: pt concurs ?

daninho.dj: si am trimis un mail pt un job in antilele olandeze

daninho.dj: si mai tre sa trimit unu da nu mai am chef

daninho.dj: nu

daninho.dj: unu pt concurs

daninho.dj: Delyno Feat. Looloo – Private Love (Radio Edit)

daninho.dj: ti-o trimit?

adriano: dupa 11

daninho.dj: Adela vs. Radio Killer – I miss you

daninho.dj: si asta :X

daninho.dj: ok

adriano: cum reusesti ?

daninho.dj: ce/

daninho.dj: is praf ma

daninho.dj: ce sa reusesc

adriano: sa te mentii in form

daninho.dj: ce vb ma

daninho.dj: ?

adriano: fiule…

daninho.dj: he

adriano: ce-s cu croseele astea spirituale din partea ta?

daninho.dj: )

adriano: rasul tau se incadreaza in coordonatele subjugate ale eului intrinsec

daninho.dj: tradu ma -)

adriano: incercand sa traduc aceasta panorama de tip sincron heterodinamic as epata intr-o zona crepusculara de nuante etice sumbre

daninho.dj: ba ma lasi )

daninho.dj: iar esti beat?

daninho.dj: )))))

adriano: atitudinea ta de fata mare nu ma-nseala..nu..nu ma-nseala

adriano: observ ca adopti un limbaj situat undeva la granita dintre inert si paleolitic

adriano: fapt pentru care ma vad nevoit sa epatez din nou

daninho.dj: ho

daninho.dj: revino-ti )))

Daca tanarul nostru va epata sau nu, este greu de apreciat, cert e ca el va reveni…mult mai puternic si mult activ in curand.